Giganţii imobiliari suedezi, care nu au nevoie de bănci, pariază pe România
Numărul investitorilor străini care au intrat pe piaţă în ultimii ani este eclipsat de al celor care au părăsit ţara sau şi-au oprit activitatea locală. Cu toate acestea, două nume grele au schimbat perspectiva asupra imobiliarelor româneşti
Cei doi jucători au cel puţin două puncte în comun: vin din Suedia şi au spus nu băncilor finanţatoare. Interprime Properties, subsidiara companiei imobiliare Inter IKEA Centre Group - controlată de miliardarul suedez Ingvar Kamprad - şi gigantul din construcţii Skanska au făcut primii paşi pe piaţa românească într-o perioadă în care băncile se luptă cu dizolvarea portofoliilor de active imobiliare toxice, şi cuvântul finanţare a devenit tabu. Cei doi investitori au realizat unele dintre cele mai mari tranzacţii cu terenuri din ultimii patru ani şi sunt singurii care vor să îşi dezvolte proiectele exclusiv din surse financiare proprii.
Aceasta pare a fi şi singura modalitate prin care îşi pot asigura nişte proiecte câştigătoare - de vreme ce presiunea băncilor nu mai garantează rezultate pozitive după finalizarea unor dezvoltări imobiliare.
„Piaţa din România nu este de neglijat, ca dimensiune, şi prezenţa pe o asemenea piaţă poate implica chiar o decizie strategică, decizie care nu se ia în funcţie de contextul de scurtă durată. Piaţa românească poate deveni, aşa cum a devenit pentru alte mari multinaţionale, o piaţă principală. În plus, când ai luxul de a deține întregul capital necesar pentru derularea investiţiei, ai o anumită flexibilitate, o rapiditate în execuţia lucrărilor. Automat apare şi cerinţa unui randament al investiţiei un pic mai mare decât dacă ai împrumuta capitalul respectiv“, explică strategia suedezilor Cristian Ustinescu, directorul departamentului de investiţii al DTZ Echinox.
La masa negocierilor
IKEA a făcut prima achiziţie pe piaţa românească la sfârşitul lui 2010, după un an de negocieri cu acţionarii platformei industriale Timpuri Noi. Preţul de 34,6 mil. euro pe care suedezii l-au pus pe masa acţionarilor nu a suportat modificări, pentru că oferta a depăşit aşteptările vânzătorilor. Adrian Breazu, preşedintele Consiliului de Administraţie al fabricii şi unul dintre negociatori a dezvăluit pentru Capital, după încheierea tranzacţiei, că din partea Timpuri Noi participau cinci oameni la negocieri, iar cumpărătorii aveau o echipă mai mare, completată de avocaţi. Terenul de la Timpuri Noi a stat pe piaţă cinci ani. Reprezentanţii producătorului de motoare şi turbine au refuzat o ofertă de 93 mil. euro în 2007, pe motiv că preţul era în continuă creştere, însă criza imobiliară le-a distrus visele. Presaţi de datorii, proprietarii platformei erau decişi să vândă terenul chiar şi pe bucăţi doar ca să capitalizeze compania.
Pe lângă IKEA, la masa negocierilor s-au perindat majoritatea lanţurilor internaţionale de retail. Francezii de la Auchan au fost interesaţi de achiziţia întregului teren, Kaufland vroia 20.000 mp pentru a-şi deschide o nouă unitate, Mega Image - parte a grupului belgian Delhaize - era interesat de 10.000 mp, şi un investitor israelian vroia să construiască un hotel pe 4.000 mp din teren. Banii de la IKEA au repus pe picioare fabrica Timpuri Noi. Cu 20 mil. euro şi-a lichidat datoriile bancare pe care le avea la BCR şi BRD, şi cu 10 mil. euro şi-a mutat activitatea în localitatea Jilava.
Cititi articolul integral in revista Capital