EY: Intraprenoriatul - un motor al inovării

Ce au in comun post-it-urile 3M, playstation-ul Sony şi filmul Apollo 13? Sintagma: "Failure is not an option" ("Eşecul nu este o opţiune"). Fiecare dintre aceste trei exemple prezintă povestea unui succes. Ceea ce au in comun aceste poveşti este faptul că eroii implicaţi au trecut cu bine toate incercările, au reuşit să redefinească abordările comune, să-şi promoveze ideile şi să ajungă la un final fericit se arata in studiul Knowledge Management, EY Romania

Avansat in 1985, de către Giffort şi Elizabeth Pinchot, conceptul de intraprenoriat se referă la "indivizi sau grupuri de indivizi care explorează idei cu nivel de risc şi caştig ridicat, in cadrul unui mediu stabil şi favorabil al unei companii puternice". Pentru a fi iniţiată, o astfel de activitate ar trebui să indeplinească două cerinţe:

Incurajarea şi sprijinul din partea managementului; Asigurarea că, in cazul unui eşec, intraprenorul nu işi va pierde locul de muncă sau nu va fi "pedepsit".

In cadrul unui sondaj realizat de EY in 2010 şi derulat in randul a 263 de antreprenori de top din intreaga lume, toţi caştigători ai premiului internaţional Antreprenorul Anului EY, 82% dintre respondenţi au fost de acord că, pentru creşterea companiei lor a fost esenţială capacitatea de a inova, in timp ce aproape 50% au spus că generarea de idei inovatoare devine din ce in ce mai dificilă pe măsură ce organizaţiile lor au crescut in dimensiune şi in complexitate.

Pentru a genera idei remarcabile, organizaţiile ar trebui să ia in considerare intraprenoriatul ca parte a procesului de inovare. Acestea trebuie să beneficieze de 1. resurse financiare şi de marketing şi 2. de o bază suficient de mare de talente interne disponibile. Prin combinarea acestor doi factori, companiile ar putea crea noi produse, procese şi servicii şi ar putea să-şi extindă afacerile. Rareori abundente, insă intotdeauna necesare, resursele pot fi de natură financiară sau umană. Pentru accelerarea activităţii antreprenoriale in vederea generării de inovaţii, cea mai bună primă cale este sa-ţi foloseşti resursele pe care le ai: propriii angajaţi.

Conform cercetărilor EY pe această temă, au fost identificate 5 strategii ale unui mediu intraprenorial de succes:

Definirea unei structuri formale a intraprenoriatului - prin implementarea unor procese formale care să asigure finalitate ideilor generate de angajaţi in timpul special alocat pentru generarea ideilor creative. Studiile indică faptul că procesele formale şi structurate aplicate in cazul inovaţiei au şanse mai mari să producă idei viabile. Potrivit studiului EY, 60% dintre antreprenori au descris inovarea ca pe un proces nestructurat şi informal, in timp ce 40% au spus că doar cateva dintre ideile angajaţilor din companiile lor vor ajunge in stadiul de comercializare. Alte studii arată că acele companii ai căror manageri nu sunt implicaţi in procesul de creaţie generează cu 80% mai multe produse vandabile. Prin urmare, managerii ar trebuie să fie mai degrabă concentraţi pe procesul de aprobare in dezvoltarea noilor produse şi mai puţin pe procesul de generare de idei.

Solicitarea de idei de la angajaţii companiei - in contextul in care aceştia sunt mult mai conectaţi la pulsul pieţei. Companiile să incurajeze angajaţii de pe toate nivelurile şi din toate funcţiile să contribuie la dialogul inovării.

Captarea cunoaşterii din randul mulţimilor va deveni o sursă indispensabilă de idei. Lumea extrem de conectată de astăzi reprezintă un mediu propice pentru lansarea de teme către grupuri de oameni şi comunităţi cu scopul obţinerii de soluţii. Această captare a cunoaşterii din randul maselor şi solicitarea de soluţii se poate face şi pe plan intern, vizandu-i pe propriii angajaţi dacă ştii ce să intrebi.

Crearea unei burse a inovaţiilor la nivel organizaţional, unde persoane cu diverse funcţii, din diverse departamente şi ţări tranzacţionează idei, in locul titlurilor de valoare, ar putea fi o abordare diferită. Ideilor populare le-ar creşte valoarea, in timp ce ideile mai puţin inspirate ar avea cotaţii in scădere. Valoarea astfel rezultată ar genera un fel de prognoză cu privire la evaluarea unei idei, dacă este suficient de puternică să merite o investiţie.

Coagularea şi exploatarea potenţialului unei forţe de muncă cat mai diversificate - cercetările statistice au stabilit faptul că punctele diferite de vedere generează idei mai bune şi produse mai bune. Diversitatea poate imbunătăţi performanţa unei organizaţii prin stimularea creativităţii sau rezolvarea problemelor in echipă. Se incurajează, astfel, dezbaterea şi contradicţiile care duc in final la inovare. Echipele eterogene au moduri diferite de a vedea problemele şi vor folosi moduri diferite pentru a identifica soluţiile posibile. Companiile de top au demonstrat că produsele inovatoare, serviciile şi modele de afaceri sunt generate direct din valorificarea unei forţei de muncă diverse şi globale.

Definirea unui model de carieră pentru intraprenori - ei tind să fie nonconformişti, nu le plac sarcinile de muncă administrative convenţionale, astfel că sunt in căutarea unor căi mai puţin tradiţionale de a avansa in carieră. Deşi sunt incantaţi să aibă la dispoziţie infrastructura tehnică şi de marketing a companiei, in cazul in care filozofia şi ideile lor sunt in contradicţie cu cele ale organizaţiei sau cu cele ale managerului, intraprenorii ar putea pleca la concurenţă sau şi-ar putea deschide propria afacere. De aceea, este in interesul fiecărei organizaţii ca aceştia să fie susţinuţi şi stimulaţi inclusiv printr-un plan de carieră bine definit.

Pregătirea pentru efectele secundare generate de intraprenoriat - deoarece susţinerea ideilor indrăzneţe poate duce uneori la: conflicte interne, riscuri financiare şi dispute pe proprietatea intelectuală, companiile trebuie să fie pregătite să facă faţă posibilelor efecte adverse. Intraprenorii au nevoie de un cadru in care să li se permită şi nereuşita, de vreme ce eşecul este un aspect inevitabil in procesul intraprenorial. Acest lucru nu inseamnă că organizaţiile ar trebui să tolereze necondiţionat eşecul, ci, mai degrabă, că e necesar să inceapă să măsoare şi să atribuie un anumit grad de eşec fiecărui intraprenor sau circumstanţelor care nu se află sub controlul lui, să-l recompenseze dacă este cazul sau să imbunătăţească sistemul de evaluare pentru a creşte rata de succes a ideilor.

Aceste 5 strategii oferă un cadru care să ajute companiile să evite situaţiile dificile şi să definească un mediu care să favorizeze procesul creativ. Ele sunt convergente pentru a atinge un obiectiv cheie: oficializarea intrapreoriatului in cadrul companiei, astfel incat acesta să devină parte din modelul de business al acesteia.

Cele 5 strategii prezentate sunt cele mai in măsură să aducă valoare companiei, dacă sunt implementate intr-un model organizaţional care vede intraprenoriatul ca pe un proces end-to-end. Acest lucru presupune susţinere din partea managementului, resurse şi proceduri formale de dezvoltare de la idee la produs sau serviciu.

Pentru a face acest lucru, companiile sunt nevoite să incurajeze schimbările de comportament şi să provoace gandirea neconvenţională, prin: crearea unei culturi a flexibilităţii şi eliminarea birocraţiei, examinarea parametrilor de risc financiar şi legal, gestionarea tensiunilor interne generate de sentimente de invidie nemărturisite ale colegilor faţă de cei inovativi, abordarea pe termen lung printr-un depozit la termen al ideilor din care să facă retrageri periodice, incurajarea "accidentelor fericite", adică a soluţiilor funcţionale dintr-un domeniu care să poată fi identificate şi transpuse in alt domeniu cu succes.

Sursa: EY

26-04-2014